Miroase şi iarna, a toamnă bogată…
Frunzele verzi veghează-n pământ,
Aşa cum amurgul, în sufletul frânt,
Învaţă lumina să bată…
De-am şti mai devreme această diată:
Că de la naştere, până când mori,
Bătăile inimii sunt sărbători,
Le-am risipi, încă-odată?
Iarna, şi fructele cresc, dar nu sunt…
În rădăcini, luminile suie,
Ca amintirile într-o gutuie,
Gustul de cer, şi pământ…
6 decembrie 2012


Fii primul care comentează