Sunt pe lume îngeri.Ei au mai nimic.
Prea târzia pâine, sare, peste clipe.
Stau, răbdând, la spate, celui slab, şi mic,
Până ce presimte foşnet de aripe…
Sunt pe lume îngeri. Slabi şi ei, şi goi.
N-au cu ce să-mbrace, nici măcar în pripă.
Stau, în ger, de pază, celor în noroi,
Şi îi înveşmântă-n propria lor aripă.
Sunt pe lume îngeri. Mică li-i diata.
Nu au haruri, daruri să mai înfiripe.
Stau în umbra celor ce au tot de-a gata ,
Şi le-mpart , confetti, lacrimi din aripe.
Sunt pe lume îngeri. Vii, dar ce bolnavi!
Cancere divine – îngeri care ţipă –
Totuşi, ei donează – Vieţii, liber sclavi –
Celor fără inimi – propria lor aripă…
25 noiembrie 2011
Jianu Liviu-Florian

Fii primul care comentează