
Dacă mi s-ar cere să definesc singurătatea,
în primul rând, nu m-aș pricepe să discut simbolurile presupuse
de litere, fiecare în parte.
„S – ”, aș spune, este un fost obelisc, în timp, curbat
de presiunea spațiului dintre cer și pământ;
„- i –”, un punct vrând să dea în cap liniei.
Fii primul care comentează