Privind pe autostrazi, aceste dricuri,
Ce-si poarta-n goana marile nimicuri,
Atat energie arsa-n van,
Cand ni se ia, la circ, ultimul ban,
Ma-ntreb ce starv de Architect anost,
A proiectat un Rai, atat de prost?
Cu lume ce se muta intr-o goana,
Cu munca pana cazi, pentru pomana,
Cu Regi IT, si sclavi, ce-n libertate
Isi vand intreaga viata, pe bucate?
Cu munti de-ntaietate si prostie,
Indivie, rautate, lacomie,
Si cu lozinci de lux, pentru cireada –
Sa concureze numai, si sa creada!…
Se spune ca religia e vetusta…
In locul ei, o alta, mai ingusta,
Ridica-n cer, faclia de placere…
Statuia ce Ofera, ce se Cere!…
Si in aceasta Opera Buimaca,
Esti asomat s-asculti aceeasi placa…
Prin chiar unicitatea ei infecta,
Atat de animala, si suspecta!
E totul confiscat de o paiata,,
O loaza, o tampenie, o matreata,
Un orator cu gura de canale,
Ce-si varsa-n lume dreptul ei la bale,
Si face dupa chipul ei afon,
Minunea intrupata, de-a fi om….
Privind pe autostrazi, aceste dricuri,
Ce-si poarta-n goana marile nimicuri,
Atat energie arsa-n van,
Cand ni se ia, la circ, ultimul ban,
Ma-ntreb ce viermi, ce muste, si bacili,
Au proiectat un Rai de imbecili?
27 septembrie 2012
Fii primul care comentează