La o adunare cu ceva pretenții, adică mai cu ștaif cum se zice prin partea locului, cineva vorbind despre clădiri de patrimoniu în care funcționează ori au funcționat instituții de cultură, mai ales teatre, a menționat câteva orașe de provincie precum Iași, Cluj, Drobeta Turnu Severin, Oravița și Caracal.
Atât i-a trebuit altuia, care se credea spiritual, ca să se amestece în vorbă și să le spună celorlalți că orașul Caracal este mai cunoscut pentru faptul că acolo ,,s-a răsturnat carul cu PROȘTI”, decât pentru clădirea teatrului. Evident – zâmbete, nedumeriri și disconfortul firesc pentru orator. Se dovedea încă o dată că avem o aplecare bolnăvicioasă și molipsitoare către trimiterea lucrurilor serioase în derizoriu. Intervenientul citise sau auzise probabil că și la o Societate literară serioasă, adică la ,,Junimea” ieșeană din vremea lui Titu Maiorescu și Mihai Eminescu, oratorul putea fi întrerupt dacă cineva avea de spus o anecdotă picantă care să-i destindă pe ascultători și să ofere un respiro pentru orator. E adevărat, dar ,,Quod licet Jovis, non licet bovis.”
La discuția relaxată de … după, adică ,,inter pocula” și cești de cafea, am simțit nevoia să-l lămuresc pe spiritual și, eventual, pe alții care nu sesizaseră greșeala, că în forma în care fusese redată o zicală mai veche referitoare la ,,minunile” orașului Caracal apare un fenomen lingvistic numit etimologie populară prin care forma originară, corectă a cuvântului este afectată, după zicala ,,surdul n-aude, dar le potrivește”, fapt care duce și la schimbarea sensului, așa cum pățeam în copilărie când ne jucam ,,de-a telefonul fără fir”.
În cazul acesta zicala amintea că la Caracal, cândva, s-a răsturnat CARUL CU PLOȘTI, adică acele ulcioare de lut smălțuite și ornate cu diverse motive florale sau aviare în care se puneau băuturi cu care erau cinstiți invitații la nunțile de odinioară. Pentru cel care a răsturnat carul cu ploștile aduse la târg spre vânzare paguba a fost mare și necazul pe măsură. De aceea când se mai întâmplau astfel de pagube se amintea de aceea de la Caracal, așa cum în justiție se invocă precedentul.
Prin urmare nu era vorba de PROȘTI, care sunt peste tot în lume și nu trebuiau aduși, spre vânzare, cu carul la târgul din Caracal, ci de PLOȘTI.
Gh. I. Ciulpan
