Scrisoarea unui caine catre hingherii lui

 

Nu tot treziţi, stimaţi hingheri,

În genocidul fără armă,

Aceşti fantastici pauperi,

Lăsaţi-i, cel puţin, să doarmă!

 

Nu-i tot contorizaţi, la tot –

Nu demonstraţi, hingheri stimabili,

Că nici chiar dreptul lor la vot

Nu e legal – că nu-s rentabili –

 

Sunt şi ei câini fără stăpâni,

Au dreptul lor la libertate,

Nu vă spălati de ei, pe mâini,

În execuţii comandate –

 

Aceşti fantastici pauperi,

Fără venit, fără servicii,

Le-a mai rămas, din ce-a fost ieri,

Doar meganorma de suplicii –

 

Facturi mai mari, de achitat,

Şi vieţi mai mici, de dus în spate –

Într-o maşină de tocat

Chiar minimala libertate –

 

Stimaţi Hingheri ai Lumii Noi,

Nu ştergeţi creierele toate,

Nu experimentaţi pe noi

Sclavia-n marş de libertate!

 

Stimaţi hingheri, de azi, de ieri,

Nu puneţi câinii să se muşte –

Să concureze în plăceri

Pe un rahat, ca nişte muşte!

 

Stimaţi hingheri, ştiu, e-n zadar,

Să vă implor – opriţi măcelul ! –

E hingheritul – planetar –

Şi omu-n cuşcă – vă e ţelul –

 

Contorizat şi cipuit,

Supravegheat, gonit din spate,

Către progresul infinit,

Un animal – atât cât poate –

 

Şi când nu poate – un rebut –

Un maidanez pe caldarâmuri,

Un paria care latră mut,

Spre interzisele tărâmuri –

 

Aceşti fantastici pauperi,

Fără venit, fără servicii,

Le-a mai rămas, din ce-a fost ieri,

Numai prezentul de suplicii –

 

Facturi mai mari, de achitat,

Şi vieţi mai mici, de dus în spate,

Într-o maşină de tocat

Umanitatea ce se zbate !…

 

5 octombrie 2012