Oul a fost dintotdeauna, încă din timpurile antice, un simbol al creației și al vieții care mereu renaște, simbolul lumii și al veșniciei, plecând de la forma sa rotundă, fără început și sfârșit. În acele vremuri oul se folosea ca element ritualic al credințelor religioase la marile serbări închinate divinităților, se dăruia ca simbol al fecundității și nașterii vieții, a naturii în pragul primăverii. Acest obicei străvechi al strămoșilor noștri a fost continuat de comunitatea primilor creștini și astăzi, preluat de religia creștină oul simbolizează învierea, sacrificiul lui Iisus Hristos, roșu fiind culoarea sângelui, și a învierii.
În Duminica Paștilor ouăle roșii sau în alte culori, încondeiate sau nu, se ciocnesc pentru a vesti Învierea Domnului, folosindu-se urările „Hristos a Înviat” și „Adevărat a Înviat”; oul simbolizând mormântul care s-a deschis pentru a scoate la lumină viața, învierea celui ce pentru iertarea păcatelor omului a murit. În tradiția creștină ouăle de Paști sunt nelipsite de pe masa credincioșilor, dar ele pot fi și un cadou-bijuterie pentru unii cu alte elevate gusturi artistice, care-și manifestă pasiunea pentru bijuterii și pietre prețioase, precum familia imperială a Romanovilor din Rusia.
Totul a început în anul 1884, când țarul Aleandru al III-lea a dorit să-i facă un dar soției sale, Maria Feodorovna, la împlinirea a 20 de ani de căsătorie. Pentru asta a apelat la renumitul bijutier rus Peter Carl Fabergé, care a realizat primul ou de acest fel, ce a provocat uimirea generală prin frumusețea și realizarea artistică. A fost o comandă unică și excepțională, realizată dintr-o foiță de aur, învelit în smalț, interiorul prezenta o surpriză: într-un fel de „gălbenuș” stătea o găinușă aurie pe un strat de paie de aur, împodobită cu un diamant miniatural, replică după cel din coroana imperială și un pandantiv de rubin.
Acesta a fost începutul, pentru că în fiecare an de sărbătorile de Paști, Fabergé trebuia să trimită un astfel de ou, simbol al vieții și al renașterii ei perpetue. Tradiția aceasta a fost preluată și continuată și de fiul lui Alexandru al III-lea, țarul Nicolae al II-lea, până la sfârșitul dinastiei Romanovilor, odată cu revoluția rusă.
„Astfel, în fiecare an era așteptat la curtea imperială oul simbolic realizat de Fabergé, unul comemorând o dată importantă, altul un război victorios sau încoronarea unui țar, altul simbolizând inaugurarea unei linii ferate în Rusia, o scenă familială pe vasul imperial sau încoronarea țarului Nicolae al II-lea în catedrala Uspenski. Chiar și în timpul Primului Război Mondial ouăle au ajuns la familia imperială, fiind împodobite cu o cruce roșie sau medalii militare”.
Istoria ouălor Fabergé în număr de 57 câte erau în timpul revoluției (alții vorbesc doar de 50) este destul de neclară, deoarece după evenimentele din anul 1917, lipsea un ou, apoi, bolșevicii au vândut unele piese din colecția de bijuterii a țarului, altele au fost reținute. Nu se știe cum s-a pierdut un ou, cine l-a furat? Unul dintre conducătorii bolșevici, poate simpatizanți de-ai lor, căci tentația era mare, valoarea fiecărei bijuterii era exorbitantă.
Cel mai valoros este „Oul încoronării”, creat în anul 1897, când s-a urcat pe tron țarul Nicolae al-II-lea; era o bijuterie mai mult bibelou, de un gen unic, ajuns în colecția particulară a magnatului media Malcom Forbes, apoi de la acesta, 37 de piese din colecția de comori a țarului vor fi cumpărate de alt oligarh rus, Viktor Vekselberg.
Și totuși există o teorie ciudată, că oul lipsă a fost găsit de către armata germană în timpul campaniei din Rusia din anul 1941, și ar face parte din tezaurele naziste căutate cu asiduitate după război; jefuirea patrimoniului național al altor țări fiind o practică frecventă de către toți cei implicați în conflicte militare, jaful bunurilor materiale și al comorilor fiind considerat din antichitate pradă de război.
Foto: urban.ro
