La Saila

Ajunsesem la Saila,

Sub stâncă,

În zori.

Tătă ziua

Am hodinit pe laviță,

În cerdac,

Și am îndemnat

La vorvă,

La pită cu brânză,

Pită cu varză,

Slană,

Ceapă roșie,

Și jumeri de porc.

Avea Saila,

Un aparat de radio portabil,

Și la ora știrilor,

Ascultam tăți

Buletinul de știri.

–          Tu, auzi numa ce spune!

–          Ce spune, tu, că nu se aude fain!

( intrau paraziți )

–          Auzi,  numa!

–          În America, l-au pușcat pe președintele Robert Kennedy!

–          Și une’I ?

–          În spital, tu! Încearcă medicii să-l lecuie!

 

Și tătă lumea

Strânsă la ceas  de sară

Pe terasa casei lui Saila,

Asculta cu sufletul la gură,

În jurul aparatului radio,

Câte răni are președintele Kennedy,

Care sunt cele mai grave,

Și ce șanse are președintele

Să trăiască…

 

Parcă

America nici nu era o țara

Aflată departe, departe,

Parcă

Președintele Kennedy

Era președintele Găurenilor,

Așa stăteam  lipiți toți,

Saila,

Saveta, soția lui,

Tomica,

Bunicii, Dinu și Olivia,

Și eu, la șapte ani,

Cu urechea

În  pânza difuzorului.

–          Un glonț i-a intrat în cap!

–          Și altul a trecut pe lângă inimă!

–          Doamnie’, dă-i sănătate!

 

Strângeam tăți din pumni

Și tăți am fi vrut

Să–l facem pe Kennedy să trăiască,

Să-i dăm  viața

Din prisosința noastră,

Dar rana lui de la cap

Ne străngea inima

Ca o gheară …

 

Două zile,

Noi știri veneau din America

Pe calea undelor

Până când

Stimați ascultători,

A spus crainicul,

Președintele Americii

A încetat din viață!

 

Lumina opaițului

A scăzut singură

 

Saila

Și-a scos clopul de pe cap,

Și a oftat:

 N-a fost chip să-l scape!

Și tăți

Am rămas așe,

Privind,

Fără grai,

Departe, departe,

 

Numai eu

Nu mă dumiream

Cum poate să moară de nedrept,

 

În ciuda eforturilor celor mai buni  medici,

În ciuda speranțelor tuturor moților lui Saila,

În ciuda voinței  celor mai cuminți oameni ai pământului,

 

Cel mai mare om de pe lume…