Destinul postum al unui cavaler (poem avangardist)

O, timp, venit să dai cu oiștea-n gard în fiecare dimineață,

acoperă poporul cu nimbul tău feeric!

Cu aceasta,

la rându-i,

călărețul a rămas înregistrat în inimi:

zbura lăsând în urmă, surprinzătoare linii.

Dar, în conflict pentru onoare,

cavalerul s-a surpat în neant.

De sute de ani,

coiful, din vitrina muzeului, captează raze de soare,

tot sperând să refacă vreodată

din lumină, țeasta pe care a stat cu scop.

Related posts

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.