O, timp, venit să dai cu oiștea-n gard în fiecare dimineață,
acoperă poporul cu nimbul tău feeric!
Cu aceasta,
la rându-i,
călărețul a rămas înregistrat în inimi:
zbura lăsând în urmă, surprinzătoare linii.
Dar, în conflict pentru onoare,
cavalerul s-a surpat în neant.
De sute de ani,
coiful, din vitrina muzeului, captează raze de soare,
tot sperând să refacă vreodată
din lumină, țeasta pe care a stat cu scop.