Albastru…

Misterul își deschide orizontul
spre tărâmul necunoscut al speranței,
confundându-se cu o grădină
precum un Eden…

 

Ne-amintește de trecerea timpului
într-o supraviețuire ce-nfățișează
călătoria spre-un larg ecou
fragmentat de rostiri
fugare…

 

Se contopește-ntr-un izvor
de cunoaștere, lăsând urme adânci
în însemnări scrise pe
pietre de alabastru…

 

Viv

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns