Mireasa din poeme

Sunt un batran care-a iubit o fata.

O caut si astazi, ca pe-un fapt firesc.

Si-mi lasa gura apa cand privesc

Un chiosc cu turte dulci si ciocolata –

Si-n timp ce stau si-nghit in sec, deodata,

Ma ia de brat, firesc, si tandru, parca,

 O mana. Ma  intorc spre ea. E-o arca

Ce singura, liman in mine, cata –

Nu are varsta. Nu e nici batrana,

Nici tanara – si fata ei sclipeste –

Ce fericita e pe romaneste,

Singuratatea-n mine, de-si amana –

Si ne privim. Surprins. Destula vreme.

Apoi zambesc si scuze-i cer, plecarea

E iminenta, cand iti cauti cararea

Spre tineretea fetei din poeme.

Si-n urma noastra, lumineaza marea…

5 ianuarie 2013

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns