–
Va rog frumos sa ma scuipati in fata.
De cinstea voastra, sincer, mi-este greata.
De invitatii, laude si onoruri.
Care imi vin pentru atatea roluri.
Ce vreti sa luati, sa luati. Cand cainii latra,
Imi pare ca e lumea toata, satra.
Si bulibasii ei, care ne-au strans,
Nu pot sa ne mai judece, de plans.
Desigur, eu contemplu la caldura.
In timp ce altii, arsi de ger, injura.
Eu, de fumat, m-am dezbarat, demult –
Si altii sunt de-abia la inceput.
Va rog frumos, sa-mi trageti o bataie.
O biciuire care sa ma-nmoaie.
Taiati-mi carnea. Scoateti-mi si ochii.
Si aruncati-ma intr-o hazna de rochii.
Si ce sa cer? Cand inteleg, deodata,
De ce si Tepes, tot tragea in teapa –
Vedea in jur doar fur si tradator,
Privind in ochi, eroii care mor –
Ma laud. Mie, nu stiu cum, mi-e mila.
Si in acelasi timp, de mine, sila.
In orice caz, vad doar faradelege,
In Mondialul Babilon de lege.
Si-as vrea sa spun ceva. Cumva. Sictir.
Cui? Ma intreb. Tot mie? Eu? Un Sir?
As ofensa profund Regina-Mama.
Mai bine Lordul Adversar, sa-l ia in seama.
10 ianuarie 2014
Fii primul care comentează