Un scriitor are un început, fără îndoială, care începe în fiecare zi! (Tudor Arghezi)
În anul 2013, Ioan Mirescu a scris despre romii căldărași în volumul Romii, drumuri și popasuri, carte apărută la Editura ,,DAVID PRESS PRINT” din Timișoara, arătând că romii de la noi, cât și cei plecați în străinătate, au păstrat tradiția, au vorbit și vorbesc limba romani și este descrisă metoda prin care se făcea ,,culturalizarea” grupurilor de romi care umblau peste tot în căruțe.
Pățaniile timpului, al unor familii, istoria neamului se cunoșteau prin viu grai la biblioteca neamului deschisă seara la focul vetrelor, unde însetații neamului se adăpau din ,,cultura veche” și nouă a romilor, din poveștile de care ascultătorii nu se săturau niciodată.
Conform vechilor vremuri la aceste întîlniri ale ,,bibliotecii” nu lipseau nici poveștile de senzație cu ciohane, adică cu muroi, povești care erau prezentate cu lux de amănunte făcându-i să înghețe de frică la focul care, înspre dimineață dădea semne că nu mai are puterea de a încălzi.
Desigur că există multe lucruri în mentalitatea romilor care vin din vechile timpuri, printre acestea la loc de cinste fiind căsătoria timpurie, astăzi ea făcându-se numai pe baza înțelegerii părinților (Cf. ,,Timisiensis XXIX”, 2022).
Anii de după Revoluția din 1989, au deschis posibilitatea ca mulți romi să găsească țările occidentale unde să se stabilească împreună cu familiile lor. Romii au demonstrat că au un caracter puternic, un mare curaj ca, de dragul libertății, să cutreiere lumea, să plece mulți din România în țările vestice, fără a avea neamuri acolo, fără a cunoaște vreo limbă, fără a ști unde și cum vor ajunge.
De-a lungul vremurilor ,,fala” romilor a fost dorința de a avea cai frumoși, căruțe scumpe, nurori frumoase precum și cocoșeii, galbenii din aur. Avuțiile erau strânse pentru zilele mai grele ale vieții, precum și pentru zestrea fetelor.
Cântecul și jocul erau partenerii dintotdeauna ai șatrelor de romi, din copilărie, copiii fiind pregătiți ca o fală a neamului de a cânta și a juca.
Astăzi, faptul că oamenii s-au desțelenit de țară, dând în străinătate de greutăți mari, neavând ajutorul cunoscuților sau al altora, cu sutele, apoi cu miile de romi, și, nu numai, s-au îndreptat spre cineva care-i putea ajuta, spre Dumnezeu. Asfel, Biserica, credința în Dumnezeu i-a făcut pe romi mai buni, mai înțelegători, mai ușor de integrat în țările în care trăiesc.
Astăzi, biblioteca romilor nu mai este cea dintre căruțe aflate la vatra focului, ci este cea normală, cea care adăpostește cultura și educația lor, creațiile pe care le au alături de cultura poporului român, alături de cultura universală.
Muzicienii, cântăreții, sculptorii, poeții, scriitorii, profesorii, toți cei de etnie romă contribuie la fiecare domeniu, desigur și în cel cultural.
La Editura ,,DAVID PRESS PRINT” din Timișoara, în colecția ,,Poesis”, a părut în acest an, 2026, volumul de poezii Deula, Tu san baro hai ciacio: Limba romani-limba română Doamne Tu ești mare și adevărat, al scriitorului Ioan Mirescu. Concepția artistică a copertei și tehnoredactarea cărții au fost efectuate de Daniela Florian și Loredana Bradea.
În Rom adevărat Cuvânt înainte, autorul dedică volumul lui Dumnezeu, romilor căldărași din Banat, Ardeal, Serbia și cititorilor interesați de limba romani din România și de pretutindeni.
În cele 163 de pagini ale cărții, Ioan Mirescu a scris 32 de poezii în română și romani în care îl preamărește pe Isus (Isus și credința sa): ,,Acuma, pentru a lui jertfă Sfântă / Isus, popoarele lumii le strânge / În casa cerului, unde-i multă viață / Dragoste, pace, slavă și multă credință”, apoi versifică despre romi, istoria lor, descrie anotimpuri (Seară de toamnă): ,,Nopțile de toamnă-s binecuvântate, răcoroase / Bune pentru un somn bun, cu camere aerisite, / Stelele pe cer, parcă-s mai luminoase, / Plecând de pe cer devreme, în fiecare dimineață”.
În poezia Razele de soare, scrisă de 1 Mai, într-o cabană din Belgia, descrie natura, cum după ploaie soarele se ridică pe cer și ,,Bucuria oamenilor, pe chipuri se așterne…”. Ultimul vers al poeziei este o implorare: ,,Doamne ajută!”.
În poezia Sălciile, natura înconjurătoare îi aduce calm și pace în suflet, fiind cutia de rezonanță a sentimentelor autorului: ,,Așa trăiesc de un timp, bucurându-mă din casă, / De timp, de sălciile pletoase, de natura frumoasă. / Doamne, ce frumos e afară, făloasa Timișoara / Mândră, cetatea Banatului, fala bănățenilor, aici îi casa mea”.
În ultima poezie din volum (Porumbelul Domnului) scrie: ,,Azi sunt în viață, Doamne, mă simt mai bine / Că Tu ești mereu prezent, ești totdeauna cu mine / În viața mea, în credința și în familia mea mereu/În toate rugăciunile, pe care Ți le-nchin Ție, Dumnezeul meu. Amin!”
Poeziile lui Ioan Mirescu, scrise cu penița sufletului în manieră clasică, ușor de lecturat, sunt o încercare binevenită, sinceră, a unei persoane sensibile de etnie romă de a pătrunde în portalul poeziei religioase, iar rima strofelor este albă, acestea fiind presărate și cu numeroase figuri de stil, care dau substanță ideilor și sentimentelor poetului.
Scriitorul Ioan Mirescu a scris și publicat următoarele cărți: Dragostea în zare, Strigătul lumii. Poezii, Razele dimineții cântă în lumină, Dragoste, pace și credință, Zarea-i altă lume, Isus este izvorul vieții, Isus este viața mea. Poezii de credință, volume apărute la Editura ,,DAVID PRESS PRINT” din Timișoara.
Cărțile scriitorului transpun frumosul și credința în cuvinte care, atunci când îl întâlnești pe Dumnezeu, găsești Iubire, poetul timișorean fiind epigonul Lui și, cât timp Cerul va zămisli poeți, pământul nu va muri.
Poet creștin, sensibil, Ioan Mirescu se inspiră din viața trecătoare și scrie o poezie veritabilă, fiind convins că destinul omului împlinit devine o sărbătoare grație credinței, icoanelor din suflet, șanselor de fericire, generatoare de entuziasm și putere de suportare a suferinței.
Bunăvoința celui care scrie o prefață nu are limite, dar poate atenționa distinsul cititor că satisfacția de lectură i-ar putea fi împlinită, datorită armoniei versificării, identității unor stări sufletești, clarității semantice, dar și inducerea unei păci sufletești, ca urmare a vibrației sentimentale apropiate de a autorului.
Cultura română va fi mai bogată cu scrierile lui Ioan Mirescu și ale poeților bănățeni, acestea fiind păstrate în siguranță în lada de zestre a literaturii române.
Ad multos libris, Ioan Mirescu!
Gheorghe Sinescu
