Aduci aproape de mine, la scară, sania. Mă arunc în ea, alături de tine.
Dăm bice armăsarilor, să-și izbească fuga și coama de stele.
Mi-e dragă apropierea.
De bucurie, ne împingem unul în altul.
Parfumul gulerului tău de blană face din mine un câine cu mirosul zdrobit,
care-și uită urma cătată.
Suflăm în tenebră, când se desface, în puținul soare al cărării, și se duce sus, ca vulturul.
Resimțim în trup greul umbrei, expansiunea ei, ca un zbor care ia pasărea din ea însăși,
peste lacul din munți, ducând-o în sculpturi, sub daltă.
Pe stânci stau alpiniștii cu talpa fixată în duritate.
Fii primul care comentează