adaptare după BEETHOVEN
– Şi funia asta de usturoi, de unde o ai ?
– Aoleu, boiarule, pupa-ţi-aş talpele, asta nu este a mea !
– Dar a cui este, coruptule ?
– Este a unui străbunic de-al meu, care i-a lăsat-o lu’ bunicu’miu, care nu a mâncat-o toată viaţa, de mi-o dete mie…
– Să te cred, să nu te cred…
– Crede-mă, curatule, crede-mă, paloş al dreptăţii, crede-mă, să-ţi trăiască copilaşii şi famelia, că adeverul şi numa adeverul curge dupe gura lu mandea…
– Bineee… Să mergem mai departe… Pipa asta…
– Aoleu, boiarule, pipa asta nu-i a mea…
– Cum nu este pipa ta, când stă pe masă, la tine în casă…
– Nu e, boiarule, nu e…Nu e, să-mi saie mie ochii, să-mi moară ibovnica, să n-am parte de lumina ochilor, să-ţi dea Dumnezeu avere, nu e a mea… Pipa asta a uitat-o a lu Îmbucătură, când duse a lu Mocirlea cocenii, de i se rupse oiştea la car, de au lăsat-o noaptea, de veniră a lu Boşonea, de-i furară tot din car, de nu ştie nimeni cine…
– Ho… Păi bine, baragladină, până când mă tot minţi tu pe mine că nu ai nimic ? Na ! Să spui tot, auzi, că de nu spui, te joc în picioare ! Te tai mărunt şi te dau la raţe! Na ! Pielea o iau de pe tine, sare îţi pui sub carne, aşchii – sub unghii, smoală încinsă sub limbă !
– Au, nu mai da, boiarule, nu mai da, că uite, îţi spui drept, am şi o bute de vin în pimniţă, da am trecut- pe numele nevesti-mi…
– Scrie,procoror, scrie…
– Subsemnatul…declar… că butea din pimniţă … trecută în fals… este a mea…
– Na, câine turbat ! Ţine… să mai înşeli încrederea care ţi s-a acordat !
– Nu mai da, boiarule, că spui tot ! Nici dubla de porumb din coşare, aia ascunsă în hornul căşii, de-i trecută pe numele copiilor, nu este a lor, e a mea…
– Ahaaa ! Ştiam eu ! Scrie, procoror !
– Scriu, scriu, da să vorbească mai literar !
– Spune-mi, duşmane ! Na !
– Au, au ! Îndură-te, boiarule, şi se va îndura şi Delo de tine ! Nici cămeşa de pe mine, a de-am trecut-o pe numele lu nepotu-miu, Rilă a lu Mosoarcă, a de-o luai din banii de pe mejdină, când vându ţaţa Florica bou’ al bătrân, de sări a lu Guţă cu gura, că lui nu-i dă, îi dă numa lu fiusu, şi lu fisa, muiere-sa, ia- dat doar cenuşea din vatră, Au ! nu mai da, să-ţi trăiască neamu’, până la a zecea generaţie din groapă, să ajungă toţi mari, au, nu da ! şi coada aia ruptă de sapă, şi ulcica spartă, când veni a lu Culiţă şi dete dupe mîţă, au ! şi a şaptea za din lanţu care ţine pe ţest căldarea, tot e mea este, nu e lu cumnatu-miu, Flogârlă, bate m ar toate gardurile să mă bată! Au! pă nu mai da, mâncaţi-aş gura ta, nu mai da… că mor şi nu apuc să ţi le spui pe toate…
– Zi, mă, că dacă nu zici, e vai de mama ta…
…
Comisarul Bucurie ieşi pe uliţă, prin gardul fără poartă, cu bunurile confiscate în cârca procororului Penea:
– Ai scris, mă, tot ?
– Am scris, să trăiţi, dom’şăf !
Da cu ce dadeati in el, dom’ comisar, ca se auzea cum urla pana in capul satului?
– Cu legea, procoror Penea! Cu legea scoti totul, si de la ala care n-are in casa, un euro! Si daca n-ai euro, cum sa mai ai casa? Nu uita sa imi aduci aminte sa ii bag si un cip in carne! Ca eu sunt proprietarul macelariei! ( cu ambit ) Sa stiu exact, si sa ii arat cat ma costa reeducarea lui, ca vita furajata! ( cu si mai mult ambit) Sa stiu exact de unde are animalul asta, euro!
– Am inteles, Inalte Comisar Bucurie!
– Si cand o crapa, cu dezinteresatul legii ajutor, sa-mi scot macar investitia de pe urma organelor lui de mancator nefolositor, pe care l-am crescut ca pe copiii mei! ( plange in hohote… dupa bani, pe care ii tot scoate din buzunar si ii baga inapoi )
– Sa traiti, Inalte Comisar Bucurie!
– Sa traiasca Justitia, procorore Penea! Ca eu o fac pe ea, si ea te face pe tine!
Penea ( canta subtire ): “Slava tie stea curata,
Aer binefacator,
Astazi toata lumea stie,
Fermecatul tau izvor!”
( pe cer se ridica un patrat roz, cu stele rosu-galbine )
( aplauze si imagini din sala unei ceremonii de decernare a premiilor Oscar )
( o voce din sala, pe stingerea aplauzelor)
– Seamana cu unchiul…
– Cortina –
( o voce calda )
“Stay the course, stay the course,
The future is yours!”
( intuneric in sala )
… Iese fiecare cum poate…
Pot exista spectatori care sa strige: “Lumina !”
( pe zgomotele rare ale unei picaturi in chiuveta, se aprinde ici si colo, din plafon, pentru 3-4 secunde, cate un bec galben pal, precum cele de iluminat public)
22 mai 2003 – 31 ianuarie 2013
Fii primul care comentează