Categorie: Poezie

Balada

Liviu Florian Jianu

Se arde grau la pompa de benzina – Dupa lacuste, a ramas doar fumul – Ce fericite isi urmeaza drumul, Spre alta galaxie de lumina! Se arde grau, firesc, in rezervoare, Se arde din recoltele de maine, Ce neatent consuma fiecare Calatorii in zarile de paine! Se arde grau cotat la bursa zilei, Ce prêt modest pretinde viitorul – O omenire, in cutia milei, L-ar bate, mult mai ieftin, cu piciorul – Se arde grau cu zambetul amabil, Se-ntind sosele, tot din scrum, pe glie – Desi ideea ca un…

Citește mai mult

Bani de mancare

Liviu Florian Jianu

Sătui sunt săracii lumii de mere. Cui să le dea de pomană, ţăranii? Sfinţilor, binecuvântând în tăcere Raiul cu dumnezeii lui – banii? Părintele, pe o lume săracă, Ce să facă cu o pungă de mere? Când livezile ţării n-au ce să facă Cu atâta inutilă avere? Ce etaloane de energie Au lumile atât de sătule? Când o pungă de mere e sărăcie, Şi rezervele sunt atât de fudule? Aşa se face că tot ce piere E mai ieftin decât ce răsare. Sătui sunt săracii lumii de mere. Vin din…

Citește mai mult

Prieten de pahar

Liviu Florian Jianu

Mai bea un pahar – de acum, ne îndoaie Neîncrederea surdă în bine – Mai bea un pahar, încă unul, de ploaie, Ţărână, cu mine… Nu-s multe de spus, doar această beţie Cu ce ni se-mparte, ca bine, Din viţele ploii, mai bea apă vie, Ţărână, şi pentru mine… Poate-ţi curge pe buze chiar cerul, din pleoapă, Mai bea, în pustiul de bine, Şi varsă o picătură de apă, Ţărână, şi pentru mine… 30 iunie 2013

Citește mai mult

LA GAURENI

Liviu Florian Jianu

Batrana casa taraneasca, Atator Raiuri adapost, Rasari in mine, sa ma nasca Atat de tainicul tau rost – Parca nimic nu te indoaie, Batrana casa de pamant, De lemn, de piatra, si de paie, Si-mpletitura de cuvant – Cerdac in care sta o lume Zambind atator vesnicii, Tu o alinti, in loc de nume, Cu gangurituri de copii – Pe masa-i pita aburinda, Si covasala e in blid, Istoria lumii sta in tinda, Si-asteapta Raiul  sa-i deschid – Se-aseaza oaspetii la masa, Pamantul tăt este aici, El vine de la…

Citește mai mult

De cate ori

Liviu Florian Jianu

De cate ori, venind sa Te sarut Si pe Pamant, sa-Ti cer sa facem Rai, Nu Ti-am furat din cerul nestiut Spre care, rastignit si gol, catai? De cate ori, minuni nu Ti-am cerut, De frica, mai sarac, sa nu ramai – Tu, cel in grajdul paielor, nascut, Tu, doar cu Dumnezeu, la capatai? De cate ori, minuni cand mi s-au dat Eu am ramas cu ele-n brate, mut – In locul lor, firimituri, curat, De bine, am facut, nu am cerut? De cate ori n-am fost de crunt invins…

Citește mai mult

“Departe de tara cu dor” – de Milena Litoiu (Munteanu)

Liviu Florian Jianu

    Am părere că Domnul Eminescu ar fi vrut să călătorească. Mult. Din fericire, nu a reușit. Era prea bogat, pentru atâta dragoste omenească. Ce să le fi dăruit? Din bogăția lui pământească? Și atunci, a suflat actorilor, a jucat teatru, a citit, pe unde s-a nimerit, ce se potrivea jocului  lui, și al altora, a învățat, să plângă, chiar, de atâta bucurie, la câte un spectacol reușit, al învățătorilor lui, și a tot colindat. Și mai colindă și acum. Prin cărțile oamenilor. Ia  să vedem, ce se călătorește…

Citește mai mult

Cantecul batranului

Liviu Florian Jianu

Acum ani, doisprezece, plin de sanatate, Cu buletinu-n mana, doar – pe pat, Firesc si simplu, sange am donat, Si masa-n dar, am dat-o mai departe – De-atunci, pe-acolo nu am mai calcat, De-atatea munci sterile, invatate, De-atatea mese prea remunerate Pentru trait, cu sangele intact . In toamna, vechiul centru de donare L-am cautat, ca mamei din spital, Obolul meu sa-i dau, atat de mare, In loc de feeria vreunui bal – Acum se completa o fisa lunga : Atatea boli, atatea vicii seci, Atatea declaratii foarte reci, De…

Citește mai mult

Cincinalul copilariei

Liviu Florian Jianu

N-am auzit de Sindicate, vii, Ca sa mai lupte si pentru copii – Nu voi vorbi de firme mari, din topuri , Ci doar de amarate copy-shop-uri – Cum se descurca, oare, fiecare, Sa ia de la copii, de demancare, Sa dea familiei lor, sa se distreze, Si sa achite vietile burgheze? Ce echilibre, in dezechilibre, Tocmai in maruntisuri de calibre, Si niciun Sindicat, si niciun For Sa faca – pentru toti – un viitor ! Sa vada, ce se face, ce sa faca Cand nu mai e nimic de…

Citește mai mult

Va salut, intelepti demiurgi

Liviu Florian Jianu

Ce să facem cu tine, generaţie în blugi, Ce să facem cu tine, generaţie punk, Ce programe se fac, pe pământ, contra rugi, Pentru tineri ce vor să muncească pe-un franc? Unde este partidul să vă dea de muncit Pentru Raiul de-aici, nu din lumea de-apoi, Unde este partidul să vă dea de iubit Viaţa toată, visând, ce-i  mai bun pentru voi? Unde este partidul, să ajungeţi bărbaţi, Unde este partidul, să vă faceţi copii, Unde este partidul să vă dea să-nvăţaţi Bucuria de-a face, de a şti, de a fi?…

Citește mai mult

Cantecul trecatorului

Liviu Florian Jianu

Respira uneori tablourile Sau privirea care le priveste, respira? Inchizi ochii sa nu mai vezi dominourile De heitaira si lira. Arme cu care te tot intalnesti, Oameni care au trecut pe langa tine, pe strada. Aveau ochii rosii. Neomenesti. Asa erau? Sau ochii tai erau deformati, sa ii vada? Gandind astfel, privirile lor s-au intors inapoi. La culorile lor. De ochi simpli si goi. Cate arme exista, de care n-avem habar. Intalnim o parte din ele. Apar altele, iar. Ne sunt prietene? Sau ne sunt Adversar? As fi putut sa…

Citește mai mult

Cantecul lui Pinocchio

Liviu Florian Jianu

Dragul meu parinte ratacitor, Ma bucur ca ai revenit acasa In mijlocul familiei. Chiar daca singur. Aici va fi intotdeauna o paine de mancat Alba. Daca nu a fost pusa pe masa Nu e vina ta. Au fost multi sarbatoriti azi. Si unde sa pui o paine Intre atatea bunatati? Unde sa mai inghesui Comorile lumii, in plasa? Am auzit spunandu-se In jurul meu: –         Cine se supara, sa i se taie nasul. Eu sunt Pinocchio, Draga tata Geronimo. Da-mi si mie un suflet Ca sforile astea Imi taie toate…

Citește mai mult

Nu am auzit sa se traga cu dragoste

Liviu Florian Jianu

Cocluzie: Gloatele din Vest si Est sunt intaratate sa traiasca din plic, plin, pe seama resurselor globale, ale saracilor, sau ale celor mai slabi, sau ale celor mai vulnderabili. Cand nu se mai ajung, deserturilor lor li se da dreptate, sunt inarmate, si trimise in misiuni de justitie divina, sau libertate absoluta. Uitati, li se spune, ce au facut cu darurile pe care voi li l-ati dat. Si cum suferiti voi. Si cum traiesc ei de bine. Nu sunt demni de  jertfa voastra. poftiti armele. Dreptatea este de partea voastra.…

Citește mai mult

Oda in metru halic

Liviu Florian Jianu

Vorbeam de curve. Ce le place? Peste. Doamne fereste! Cum se pescuieste? Ca n-o sa saturi curvele din tara Cu-un peste, doar. Si chior. In balta chioara. N-avem in tara noastra-atatea rauri Sa saturam de peste cele brauri Care doresc, cu dragoste fierbinte, Din peste, sa ajunga……Cea-Cu-Minte! Macar de am avea si noi o flota Sa saturam curvimea patridota, De  peste bun si fraged, care poate Sa dea Lumina – din pacate, poate! O, tempora! O, more! O, amore! Ce ai pazit de mii si mii de ore, Si nu…

Citește mai mult

Cantecul lui Orfeu

Liviu Florian Jianu

De la o foarte-ntunecată vreme Îmi vin în curte multe coțofene – După cum știți – mai neaoșe, străine – Ele mănâncă pui, de pe la mine – Și lasă-n urmă țipete de jale, Cinism pragmatic, și speranțe. Goale. –         Măi păsări negre-n frac pe alba burtă, Vedeți și voi că viața ne e scurtă, Ce să vă spun: că suntem sclavi, pieii roșii, Evrei, și negri, lumpeni, la toți Boșii? Intrați pe lume pe un caz de boală, Ca să ieșim pe cale naturală, Pentru profitul sângelui din vene…

Citește mai mult

Cantecul lui Sancho Panza

Liviu Florian Jianu

Eu raman cu tine, Rosinanta, Buna mea martoaga de acum, Eu ti-am fost scutier, si tu, servanta, Tot vanand pe lume, nori si fum – Cavalerul asta chiar nu stie Ce uriasi de vant, in lancea lui, Sunt condusi in Marea lor Prostie, De Inteligenta nimanui! Hai sa-ti dau putin ovaz, mai rabda – Nici nu vreau s-aud ca mi te schimb Chiar acum, pe-o dragoste de tabla Pentru vreun CentAur, sau vreun nimb! Ce sa fac, imi fac doar datoria – N-am semnat nimic, am scut, ciubote, Pentru tine,…

Citește mai mult

Cantecul Danemarcei

Liviu Florian Jianu

Inveleste-ma-n trupu-ti, nu vezi ca sunt gol De hainele lumii, calcate-n cauciuri, Senile, rachete, capcane de fluturi, Si singur cu tine, Ofelia, in rol? Si tu imi ceri bani – de-as avea Danemarca, Si Lumea intreaga , atunci, nici atunci, In bratele tale, eu, Hamlet, tu, arca, In loc sa ma strangi – fericita,  m-alungi… Mi-e dor sa ma piarda-ale tale fiorduri, Dar tu, ca o scoica, te strangi, orizont In care si Nordul, o mie de Norduri Nebun, isi deschide, si front dupa front – Mai vino, Ofelia, cu…

Citește mai mult

Pledoaria lui Vespasian

Liviu Florian Jianu

Ma-ntreb, si-acum, in ce consta basismul. Nu, nu e vorba de vreun fleac politic. E interesul digestiv, cel critic. De inghitit, ce face consumismul. Sa nu-mi vorbiti de zugravite ziduri. Satul sunt de peretii lor frumosi. De post de oameni buni, am facut riduri, Si-am zugravit, cu munti de  pacatosi… In tranzitarea sensului cu timpul, Eu nu gasesc mai mare cu folos, Decat ca de te joci de-a fripturismul, Nu mai ramane-n urma, nici miros. 9 septembrie 2014

Citește mai mult

Ultima scrisoare a Primului Ministru

Liviu Florian Jianu

La revedere, Lume! Ca să joace Elevii României – flori, pe scenă – În teatru, jocuri, coruri  și poeme, Pe cei ai lumii, ce ne-au dat un nume – Am dat și eu, un semiton, anume – Și au jucat în mult prea simplul port, Și-afară, și în sălile de sport, Încurajați să urce, nu să cadă, De-ai lor, de toți, copiii-n Daciadă – Când Tara Lumii e eterna pită, Măcar copilăria fericită Se cade, s-a  căzut, de s-ar mai cade S-o facem pentru ei, mai cumsecade … Plecând de…

Citește mai mult

Cantecul asomeritelor

Liviu Florian Jianu

  Chiar si prostituatele – cu state – Se cade-a fi – tot recalificate – O viata-ntreaga si-au dat jos chilotii, Cu dragostea, sa sature toti hotii – Si vine-o toamna-n care struguri copti De zile negre, si de albe nopti, Ca o privire trista, de paiata, Nu-si mai gasesc, taraba lor, pe piata – Si ce poet, atunci, sa mai tot scrie, Flamand de fragii lor, o poezie, Din tencuieli cazand, pe indelete, Din porti patrunse de  berbeci,  poete? Ar fi frumos si curvele profunde, Sa-si nasca –n dar,  iubirile…

Citește mai mult

Cat de frumos era, atat de trist

Liviu Florian Jianu

Cat de frumos era in Iad, la noi – Cotete de gaini, si porci, noroi, Si pomi bogati, cum nu-s cei noi, de soi, Nici nu stiam, macar, ca suntem goi – Nici nu stiam de Lumea de Apoi, Doar de livezi, de pesti, de miei, si boi, De raset, munci, si jocuri vechi, si noi, Si de iubit, in toi, doi cate doi – Cat de frumos era in Iad, pe-aici, Sa-i invidiem pe cei din Rai – prea mici – Ca niste pasari prinse in arnici, Sa nu…

Citește mai mult

Cantecul ingerilor

Liviu Florian Jianu

Un inger n-are niciodata trup – Il recunosti – cand liber esti – in gand , Iti da din pranzul lui, cand esti flamand, Si iar iti da, de dai din el, la stup – Si nici nu stii, cu cine-n gand, vorbesti, De nu tot pui, toiag de rugaciuni, Si printre serpi, ca si printre minuni, Pe cand tot calci, pe urme parintesti – Si cazi mereu, si urci, din slabiciuni – Cum, in cel fel, se stie , nu se stie, Te slefuieste-n ea, o taina vie, O…

Citește mai mult

Cantecul Eliadesc

Liviu Florian Jianu

Rar mi-a fost dat sa vad atati idioti Paziti de 10000 de poligloti. Intreaga Omenirii Saracie, Ingrijorata de Planeta vie – Atata forta, sa ii plangi de mila, Sa isi salveze propria idila Cu Dracul gol, si singur, care plange, Ca toti vor pace, de-o platesti cu sange – Ce graba, sa nu stai la tine-acasa, Sa nu-ti ia altul, pacea de pe masa, Ce echilibru, intre-apus, si zori, Intre barbarii lumii, visatori – Ma-ntreb ce face cel ce chiar nu are Nicio putere pentru aparare, Albe, si rosii, negre,…

Citește mai mult