La fiecare pas, trecutul se desface dinaintea mea, cu toată adâncimea lui. Soarele deformează cu flacăra îngerii de pe dealuri. Pe scările Universității, clipești o dată din ochi, iubito, m-ai zărit pitit în mintea ta, […]
Pe hol, aştept copiile xerox pe care secretara trebuie să le scoată, dintr-o clipă într-alta, de la aparatul din cabinetul ei. Intră Laura, fostă colegă de liceu, acum, mămică de băiat de clasa a […]
Dacă mi s-ar cere să definesc singurătatea, în primul rând, nu m-aș pricepe să discut simbolurile presupuse de litere, fiecare în parte. „S – ”, aș spune, este un fost obelisc, în timp, curbat de […]
Dacă mi s-ar cere să definesc singurătatea, în primul rând, nu m-aș pricepe să discut simbolurile presupuse de litere, fiecare în parte. „S – ”, aș spune, este un fost obelisc, în timp, curbat de […]
Ar trebui să-mi fie milă de un (fost) să-i spunem amic pentru că, nu-i așa?, gândul lui a rămas suspendat. Însă, dacă și-a făcut-o cu mâna (banii lui), mai trebuie să regret că nu și-a […]
El, trăgând apă din fântână, tot uitându-se în răsfrângeri, și-a făcut o părere despre el însuși în care a crezut atât de mult, încât opinia a început să-l înlocuiască. Era o părere de rob…
Mulțumirea vieții, după cum se formulează aici, este deplasată mai spre amurg, spre pensie, când, salvat tumultului existențial, de atingere a țintelor care au atestat destinul tău în vreo profesie, ai răgazul de a […]
Din zborul pe boltă ajunge în răsfrângere pasărea albă. Umbra-i se lasă pe stradă, ca în brațele unor țigani, acordeonul de marcă. Atâta compresie a piesei pentru un sunet care se risipește pe stradă în […]
O, timp, venit să dai cu oiștea-n gard în fiecare dimineață, acoperă poporul cu nimbul tău feeric! Cu aceasta, la rându-i, călărețul a rămas înregistrat în inimi: zbura lăsând în urmă, surprinzătoare linii. Dar, în […]
Ce-i lipsește unei păsări acum în seară? În zbor își spune supărarea, cum eu, în mersul prin cameră, și se duce în peisaj, pe vântul speranței, ca un zmeu tras de copil. Îmi pun mâna […]
Ce poate fi mai frumos și mai bun în viață decât o familie unită… (…) trăind într-un colț de lume numai cu bucuriile ei mici, așa cum sunt ele, fără să râvnească lucruri care n-ar […]
Am aruncat în joacă pe stradă un cuvânt care s-a holbat la vitrine. S-a făcut puțină lumină în capul băiatului de la farmacie. Îndrăgostiții au uitat, în discuții, luna aprinsă, până când aceasta a ars. […]
Aș vrea să cobor, în imperiul unei minuni, la scară minusculă, liliputan să fiu, din pânzele păianjenilor (care au invadat un pod părăsit), să înfirip vele pentru nava de carton, construită cu brațe de copil […]
Potcoave sfârâind au zburat spre mine. Când am întors capul, m-a lovit în spate Osman. Conștientizând că pașa a trăit acum sute de ani, m-am convins că lovitura de iatagan a fost abstractă, iar potcoava […]
Despre familie (I): Ce poate fi mai frumos și mai bun în viață decât o familie unită… (…) trăind într-un colț de lume numai cu bucuriile ei mici, așa cum sunt ele, fără să râvnească […]
Mi-e somn, aș spune, dar mi-e teamă de vis. Îmi pun pe cap fesul de vajnic don Quijote și râd înspre acei prunci din pântecele materne, care-și consimt pasul lovind cu piciorul marginea dintre naștere […]
Vorbele acestea desigur au fost rostite în spațiul altei Românii, când lucrurile aduse de munca proprie contau, de fapt, munca în sine. Totdeauna am crezut că pot juca foarte bine tenis de câmp. Copil însă […]
Se încep arăturile de toamnă și se seamănă grâul, secara și orzul. Agricultorul ar trebui să semene grâu cât de mult, că trecem, spun bătrânii, prin ani cu veri secetoase rele pentru porumb. Să arunce […]
Eroul Azorel, care poate fi subiectul unei scenete, este excelenta povestire, scrisă în clasă, la o lucrare de control din aprilie 2012, împreună cu alte subiecte, de către un băiețel de 10 ani. Pe un […]
Ca profesor de Limba și Literatura Română, mă simt dator să intervin, în legătură cu discuția (națională) despre felul propoziției subordonate în exemplul: Ceea ce mă jenează este dificultatea răsfoirii. Demonstrația aș face-o printr-un […]
Nouă ne lipsește o experiență a începutului adevărat, dacă nu cumva acest început e însăși credința: omul plămădit din lut de un părinte complet în trăsături. Dacă nu putem explica începutul cosmosului ori sfârșitul Pământului, […]
Dacă nu ar fi apărut Eminescu, poate cel mai mare poet al românilor ar fi fost considerat Ion Heliade-Rădulescu, datorită valorificării unor mituri fundamentale, ca Zburătorul, sau ideilor de veritabil patriotism care ar fi capacitat […]
De mâine, am spus, se prăbuşesc zăvoare. Şi lucrurile-n casă au tăcut. Şi se duceau în amintiri la moară, străbunii mei cu saci rotunzi de grâu. Obrazul tău s-a luminat atunci. Pe el, veioza a […]
Mă bucur că am ocazia să spun ceva despre „Magister”, revistă a Asociaţiei Profesorilor de Istorie din România. APIR-Clio. Înfiinţarea asociaţiei amintite a fost un îndemn pentru profesorii din învăţământul preuniversitar de a căuta noi […]
Mi-e somn, aș spune, dar mi-e teamă de vis. Îmi pun pe cap fesul de vajnic don Quijote și râd înspre acei prunci din pântecele materne, care-și consimt pasul lovind cu piciorul marginea dintre naștere […]
Copyright © 2026 | MH Magazine WordPress Theme de MH Themes